In postarea de acum cateva zile am cautat sa inteleg mecanismul prin care anumiti politicieni au curajul sa emita anumite angajamente politice, afirmatii despre cei cu care sunt in competie, programe politice si sociale... pentru ca mai apoi, dupa foarte scurt timp, acestea sa se schimbe ca si cand nu ar fi existat vreodata. Sa crezi ca e un nou inceput, fara declaratiile si optiunile, fara programele si promisiunile facute anterior.
E atat de ciudat...
Imi aduce aminte de natura anumitor barbati...acum iti promit marea cu sarea...pentru ca mai apoi, cand descopera ochii frumosi ai prietenei, te parasesc uitandu-se candid in ochii tai inlacrimati, pretinzand chiar sa-i intelegi si chiar sa-i ajuti....a fost o eroare...
Nu am nume pentru astfel de...personagii...
Astazi dupa sase luni, dupa o minivacanta de ...campanie de unu si doi mai (de unu si doi bani!) pe banii nostrii, de criza (!), acel personaj, s-a uitat in ochii nostrii si ne-a spus...promulgarea legii majorarii salariilor profesorilor a fost o eroare...imi asum (ce?!)...dar nu am fost singur nuuuu, am fost IMPREUNA CU TOATA CLASA POLITICA!
Cum putea sa fie vertical sa spuna am gresit, TARICEANU a avut dreptate! NU! A tras toata clasa politica in malstina puturoasa in care se lafaie de patru ani....bazandu-se pe aceeasi volatilitatea a memoriei romanilor pe care o crede reala...este sindromul dictatorului care crede ca in toate manifestarile populare, lumea il iubeste neconditionat fiind fericiti sa se supuna marelui conducator...
Eu ma asteptam sa verse si o lacrima. Iar nevasta-sa cred ca traieste o drama.
RăspundețiȘtergere@ Lilick
RăspundețiȘtergereAsta cu plansu' a fumat-o demult, vrea...prospatura...Despre atitudine vorbesc!;)
Sunt de-a dreptul furioasa, de aceea nu am scris la Tine!
"Stilul" astuia... ma infurie, ma scarbeste...
Incerc sa ma calmez...si-mi spun: asa sunt unii...sper sa nu ne mai apara in ochii atat de des dupa ... noiembrie! Poate doar asa, tinut usor pe dupa cap sa nu se loveasca...cand se urca in duba...ca are mainile ocupate, cu catusele!:)))
Tot nu m-a lasat toata lehamitea si sila...
;))Dar noaptea e un sfetnic bun ...si le sterge...ca memoria romanilor e...volatila!;)
Multumesc pentru ca treci pe aici! Ma faci sa nu ma mai simt asa...singura. Uneori te simti singur ...chiar si-ntr-o mare de oameni :)
Imi place ca tot ce scrii, scrii dintr-o perspectiva foarte umanista, si foarte feminina. :)
RăspundețiȘtergereA propos, dupa ce am scris la tine mai sus am gasit asta. Ce parere ai?
http://www.ziare.com/De_ce_tace_Maria_Basescu_chiar_si_la_petrecerii-740152.html
Ma bucur ca iti place :)!
RăspundețiȘtergereAm citit, am vazut si-mi este tare greu sa afirm altceva decat ce srie acolo! Ca tace si are o atitudine rezervata tot timul! Insa nu pot sa uit interviul dat acum cativa ani buni, cand nu era prima doamna si a relatat "viata de familie". Atunci cred ca ii era frica de bataie, ba chiar si fiica ei cea mare a cam ...repezit-o! E dureros! Poate ca e "fericita" ca e Prima Doamna (cine ar fi crezut?!) insa cred ca plateste si un pret...
In alta ordine de idei, superficial vorbind, se incadreaza perfect in rigorile si uzantele calitatii pe care o detine, spre deosebire de sotul ei si cunostinta lor comuna, Leana fara scrupule!
PS:
RăspundețiȘtergere1.Mi-e greu sa spun dar acolo...musteste a promiscuitate :(
2.Si nu cred ca tacerea primei doamne este dovada a educatiei ci doar a...fricii:(