agitatie

Chiar daca este marti, simt agitatia saptamanii ca si cand ar fi pe sfarsit. Saptamana. Nu agitatia.

De aceea, cred ca agitatia va razbate si in aceste randuri asa cum a patruns in gandurile mele.
Am urmarit cu interes emisiunea de ieri a lui Mihai Gadea. A fost despre ceea ce simteam eu dăunazi. Despre trecut oglindit in prezent si proiectat in viitor. Parca am fost telepatici! Ha! Pe aproape! M-am gandit ca poate nu numai eu simt asa, poate nu numai cativa oameni vad, poate nu numai cativa oameni pornesc lupta. Da, lupta cu minciuna, lupta cu ipocrizia, lupta cu lipsa de verticalitate, responsabilitate si principialitate, lupta cu imaginea vanduta cu orice pret, si as putea continua la nesfarsit.
Azi, am constatat ca realitatea este mai ...reala decat visele, impresiile si sentimentele. Azi am constatat ca nu-i ca ieri! Nu se dezminte! Vara nu-i ca iarna. Iarna nu-i ca vara! Azi nu-i ca ieri!
Bun, care va sa zica Caragiale! Bre, Nene Iancu, mai treci si pe la noi ca ne mananca Shakespeare! Pentru ca sper ca il macina aceeasi intrebare: ”a fi sau a nu fi”! Si-i da frisoane.
Cacofonia susmentionata nu e intamplatoare, orice asemanare cu personaje reale nu-i intamplatoare!
Agitatie!
Bugetul tuturor se dizolva!
Al tarii, al comunitatii, al firmelor, al departamentelor, al sefilor, al angajatilor, al dezangajatilor.
Toti se refera la analize, la cifre, la proiecte, la hartii...
Totul parca este facut din hartii...bani, proiecte, planuri, vise, ..., oameni.

In alta ordine de idei, agitatia asta parca s-a mutat si in viata mea. Exista atatea planuri, proiecte, vise care, parca raman numai pe hartie. Asa cum am am mai scris, tot politicul, toata agitatia, lipsa de coerenta, profesionalism, indecizia si tot ce deriva din aceste comportamente se reflecta asimptotic catre viata respectiv bugetul fiecaruia dintre noi.
Nu stiu cum s-a facut ca toate aceste tensiuni, discutii, negocieri si alte asemenea, dezbatute pana acum, care nu vizeaza direct activitatea economica, au venit exact pe valul crizei economice mondiale care ne loveste din plin, si parca timpul nu sta in loc si lucreaza in defavoarea celor multi. Ei, cei putini, cei alesi nu vad, nu simt! Au timp! Deabia au intrat la guvernare!
... dar speranta moare ultima...

PS. am avut o revelatie!

Cred ca ”conducatorul iubit” (cacofonie aproape inexistenta!) nu se dezminte: iarna nu-i ca vara, azi nu-i ca ieri, acum 10 minute nu-s ca acum, pentru ca se adreseaza celor ca el! Cei care nu percep decat propozitii scurte care contin mesaje despre unicele lor preocupari zilnice ”caca, pipi, papa” (sintagma apartine CUIVA(!), nu e a mea dar o evoc de multe ori, multumesc!). Deci el, ”conducatorul iubit” nu retine decat ce este esential si nu pentru mult timp. Numai memoria volatila functioneaza! Asa ca mesajul se schimba dupa necesitati, perceptorii fiind aceisi dar cu memoria deja golita! Asta e! Previzibil si neinteresant!

Klimt

week end

Tot restul saptamânii am urmarit, cu interes, dezbateri, talk-show uri, articole, bloguri, toate avand temele cele mai fierbinti: modificarea constitutiei si legea interceptarilor. Sentimentul pe care l-am avut a fost foarte ciudat. Mi-am adus aminte de perioada de dinainte de 1989 cand, adolescenta fiind, stiam, nu stiu de unde, probabil se imprima din atitudinea celorlati, pentru ca nu imi aduc aminte daca parintii mi-au spus vreodata explicit, ca tot ce vorbesti, despre sistem, sau despre ”conducatorul iubit” se poate ”auzi” si consecintele pot fi dure. Este ciudat acum sa constati ca ai fost crescut intr-un mediu in care minciuna si lipsa atitudinii erau considerate valori, virtuti. Am revazut ce am scris anterior si mi-am dat seama ca sunt multe reminiscente din acele perioade, care, inca ma fac sa nu nu ractionez vehement la abuzurile pe care le vad, zi de zi.
Totusi, am vazut cu placere, cum anumiti oameni din sfera politicului au avut reactii ferme, pline de argumente clare, impotriva acestor initiative si practici ale ”conducatorului iubit”, am citit cu placere bloguri unde se revarsau puncte de vedere, atitudini ferme fata de aceleasi teme. Si m-am gandit: oare tot acest consum de energie poate fi util intr-un sistem, in care atitudinea democratica se situeaza si se statuteaza numai in plan exterior, la nivel doar de imagine, iar in interior, parca ”teoria conspiratiei” lucreaza la fel de bine ca atunci, inainte de 1989?! Sincer, am sentimentul ca toate aceste atitudini nu au o finalitate ci par doar un consum inutil de energie, care, pentru unii, implicati in sistem, sau care au avut implicatii in sistem, poate fi chiar periculos. Cred ca este reactia fireasc a oricarui cetatean care a vazut si a inteles (ca si in experimentul Pavlov). Dupa ce ai o anumita conduita primesti ceva. In speta, cei care sunt incomozi primesc cate o invitatie la DNA! Poate sunt, asa cum am scris, doar reminiscentele ”educatiei civice” primita in timpul adolescentei.

In rest e weekend.
Invat. Maine am un examen. Master.
Si mai fac si pauze...si imi aduc aminte de ...Viena. Acolo am vazut picturi de Klimt, (le vazusem inainte doar in albume!), si m-am trezit azi cautandu-le pe net...
Mi-e dor de ceva care sa-mi bucure sufletul...

nedumerire

Blogul retusuri.blogspot.com
15 aprilie 2008
Te simti urmarit? Cineva asculta tot.

Aceasta poza nu mi-a starnit rasul si nici aprecierea. Privind data si comentariul am simtit ingrijorare.
Nici nu cred ca ar mai trebui sa comentez ceva, dar totusi... Nu m-am mirat de interventia lui Saftoiu. Nu m-am mirat nici de retractarea ulterioara. Actiunile sale par, de cele mai multe ori, redundante, si vad ca nu se dezminte. Cred ca Mircea Badea are dreptate! ”Teoria conspiratiei” parca se desluseste, uneori, atat de clar. Ce ma nedumereste, in schimb, este lipsa de reactie. Lipsa de atitudine a tuturor. Nu numai in acest caz. De regula. Lipsa de ”autosesizare” a institutiilor statului.

Asa ca, ce sa ne mai agitam pentru vestita lege care a intrat in vigoare ieri?!


Este normal si logic chiar, ca intr-un stat de drept, democratic, institutiile statului care apara aplicarea legii, ordinea, siguranta, linistea publica, etc ... sa aibe acces la informatii de tipul celor stipulate in lege. Mai mult decat atat, aceasta lege este, de fapt, o aliniere la legislatia europeana.


Foarte frumos. Insa, revenind pe plaiuri mioritice, stim cu totii ca avem ”state vechi” in preocuparea ”curtea vecinului” si apoi sa aplicam ”sa moara si capra vecinului”. Tot ”state vechi” (deci cu salar!) avem si in aplicarea legilor ”dupa ureche” si, ce este mai rau, dupa dorintele ”conducatorului iubit”.
Imi pare rau sa constat ca legile europene nu isi gasesc aplicabilitatea, in sensul in care ele au fost construite, si la noi. Parca este o ”boala a natiunii” de care nu putem scapa.

a fi mama unei...minuni

Acum noua ani ...am inteles ce inseamna Dumnezeirea. Am inteles ce insemna minunea vietii. Minunea Creatiei. Cand am tinut-o prima data in brate am simtit ca sunt binecuvantata de Dumnezeu. In urmatoarele 72 de ore nu am putut sa imi iau ochii de la ea, la propriu fiind fascinata. Pe chipul mic si frumos se perindau, purtata fiind pe aripile pufoase ale somnului, toate expresiile vietii... liniste, bucurie, raset, zambet, fericire, mirare, ironie, incruntare, tristete... Tot. Nu stiam mai nimic despre ce inseamna sa fii mama cu toate ca citisem o gramada de carti. Dar nicaieri nu am regasit, nici macar conturat, sentimentul coplesitor, infint, minunat de a fi mama...fericirea deplina. Abia atunci am inteles...Radeam, la un moment dat, si spuneam in gluma, ca as face 10 copii...Atunci am realizat ce inseamna sa fii mama unei...minuni.

Asa a inceput.

Din acea clipa viata mea s-a schimbat. Simteam ca trebuie sa-i daruiesc tot ce stiu si sa invat tot ce nu stiu pentru a-i darui. Am avut acest sentiment de la inceput. Chiar la sase luni, (nu voi uita niciodata!) cautand prin librarii diverse carticele pentru copii (pe timpul acela nu erau chiar atat de mari ofertele) am rugat-o pe vanzatoare sa-mi caute o carticica pentru copii care sa fie de carton si sa contina cate o imagine pe fiecare fila, un mar, o floare, un animal, etc. Mi-a aratat ceva dar care continea imagini multiple, aproape de neînteles si pentru mine. I-am explicat inca o data ce vreau. Vrand sincer sa ma ajute, probabil dorind sa se uite la carti pentru grupa de varsta, m-a intrebat senina: ”câti ani are copilul?”. Atunci am realizat. Am spus incet...6(sase) luni. A ridicat o sprânceană si nu a mai zis nimic.

Si asa a continuat...

Am incercat intotdeauna sa-i ofer, ca un evantai, tot ce stiam iar ea sa aleaga...

Intotdeauna a ales ce i se potrivea. Asta simteam si eu.

Maternitatea este o legatura sfanta...care nu se poate exprima in cuvinte...si uneori nici nu este nevoie.

Viata noastra a decurs asa cum a vrut, cred, Dumnezeu.

Am credinta profunda ca Dumnezeu ne trimite copii, acesti ingeri, pentru a ne darui o clipa de ...eternitate... de nemurire. Fericirea deplina.

Alexandra.Acum are 9(noua) ani si este ce am eu mai sfant pe acest pamant iar deaspra noastra este numai Dumnezeu, caruia îi multumesc, in fiecare clipa, uneori cu voce tare, pentru darul minunat. Este in clasa a doua, urmeaza si scoala de arta, canta la pian, ii place sa cante, sa danseze, sa picteze, ii place chiar...biologia (urmeaza un curs de trei ani la care vad ca nu vrea sa renunte).

Si+a facut chiar si blog.

Ieri, dupamasa, am fost, amandoua, la aniversarea fetitei nasei de botez. Iulia. O minune venita pe lume acum doi ani...neasteptat...mai are un frate Mihai de ...17 ani! Asa ”intelegi” uneori minunile pe care ti le daruieste Dumnezeu. Mama nasei Minunii mele este profesoara mea de matematica din liceu. De la inceput am simtit fata de domnia sa un profund respect si un atasament care, in timp, s-a transformat intr-o relatie de familie. Sunt oameni pe care ii iubesc si ii respect. Ieri, dupa cum spuneam, am fost la aniversarea minunii lor, Iulia. Ne-am bucurat impreuna, fiind prezenti un cerc restrans de rude apropiate. Minu a mea o iubeste foarte mult pe Iulia. S-au jucat, au ras, au mancat...cei drept, la plecare a fost cam greu pentru ca Iulia era atat de fericita si nu se mai satura de joaca. A fost o dupamasa minunata. Am fost impresionata de chipul Iuliei atunci cand, avand in fata tortul imens, acoperit cu martipan alb si trandafiri roz, in forma de 2 (!), cu lumanarea in aceeasi forma (de 2!), ne-a privit, cu ochii ei mari si negrii, plini de bucurie, cu gura deschisa intr-un zambet fermecator, pe fiecare in parte. Am avut, pentru o clipa, sentimentul ca fiecaruia ii daruia zambetul ei minunat, multumindu-i in acest fel, dar si primind, la randul ei, de la fiecare, dragoastea si bucuria ce se revarsa asupra ei. Chiar asta am simtit si nu am fost singura care a observat. Ne-am bucurat.

Azi, pe la pranz, suna telefonul. Ma uit, Florina, mama Iuliei. Raspund. Era, insa, mama Florinei, Bunica Iuliei, profesoara mea de matematica! Ma bucur. Imi spune ca m-a sunat sa vada ce facem, sa se asigure ca suntem bine, daca ne-am simtit bine ieri si a precizat ca telefonul dat, este in primul rand o rugaminte a mamei ei, Strabunica Iuliei si ea prezenta la aniversarea de ieri. Am fost surprinsa si am asteptat continuarea cu sufletul la gura. Rugamintea Strabunicii Iuliei, de peste 90 de ani cred, a fost sa ma sune sa imi transmita un lucru foarte important. Sa imi comunice ca Alexandra este o fetita foarte educata si ca se bucura ca ma ocup atat de frumos de educatia ei. Nu-mi aduc aminte cuvintele exacte pentru ca am fost atat de emotionata si surprinsa incat acum nu-mi aduc aminte decat de valul de caldura care mi-a cuprins fiinta. Mi-a povestit cat de impresionata a fost Strabunica Iuliei de comportamentul Alexandrei. Dupa ce statuse o vreme la masa cu toti celalti, Strabunica Iuliei, s-a retras intr-o alta camera, pe o sofa, in care se jucau Iulia, Alexandra si din cand in cand venea si Mihai sa le dea o mana de ajutor (la montatul jucariilor, ca la demontat se pricepe cel mai bine Iulia!). Acolo a asistat la joaca lor si a vorbit, in liniste cu Alexandra. Uneori, Alexandra, mai intrerupea joaca si se ducea langa dansa si o intreba: ”aveti nevoie de ceva?” ”sa va aduc ceva?”, apoi relua joaca cu Iulia. Cu Iulia s-a jucat foarte frumos avand, oricum de cand a cunoscut-o, o atitudine ocrotitoare.

Pentru mine aceste cuvinte au insemnat enorm, pentru ca vin din partea unor oameni pe care ii respect si ii iubesc. In orice caz m-am simtit fericita, mi-au dat lacrimile la propriu.

I-am spus si Alexandrei ca sunt fericita si i-am relatat cele transmise de Strabunica Iuliei.

Iar ea mi-a raspuns cu o intrebare: ”Esti fericita? i-am raspuns:”Da!”, apoi a continuat: ”asa sa fii si maine si poimane si peste un an si peste cincizeci de ani”Atunci am simtit: ”O vorba de spirit face cat un univers” - Alexandru Paleologu

...intr-o dimineata devreme...de duminica

http://www.youtube.com/watch?v=XviUm0_UxXM

despre libertate

”Libertatea poate fi mai presus de orice, nu democratia
Nici cuvantul democratie nu mai inseamna nimic, daca ne gandim numai la ...Republica Democrata Vietnam, la Republica Democrata Germana sau la Kampuchia Democrata. La ce mai e bun cuvantul democratie? ...Eu cred ca libertatea poate fi mai presus de orice, nu democratia. Democratia este o conditie minimala si fragila, care oricand poate fi inlaturata, tocmai prin mijloace democratice.

Hitler a ajuns la putere prin vot democratic.
Nu trebuie sa mai credem ca democratia este o valoare. Nu e! Este o pozitie mai comoda de existenta si mai putin rea, insa fragila si periclitata. Democratia in sine e un cuvant care s-a acreditat si trebuie examinat in evolutia lui istorica. Sigur ca ne convine un regim democratic, in care nu ne mai plictisesc nici cenzura, nici administratia, nici santajul. E o conditie minimala a vietii civilizate. Dar sa nu uitam ca regimul senatorial roman a supravietuit jumatate de mileniu cu urmatorul corectiv: in caz de criza de autoritate a puterii, se instala dictatura, pe timp limitat. Dictatorii s-au achitat, mai mereu, onorabil si au readus societatea romana la regimul senatorial, folosind, ce e drept, orice fel de mijloace. Democratias are, uneori, nevoie sa recurga la dictatura, dar nu una ideologica, ci una de tip militar. Se spune: ”Sa aparam democratia!” Pai, ca s-o aparam, trebuie sa ii oferim anticorpii necesari pentru a o impiedica sa sucombe din cauza fragilitatii ei. Democratia cu orice pret nu mai e democratie. Sigur ca e preferabila, si, cum bine spunea Churchill, sistemul cel mai putin rau pe care-l avem. Cel mai putin rau, atata timp cat se mentine si nu face loc profitorilor care cauta sa instaleze dictaturi rele, ideologice.
De fapt, libertatea conteaza, nu democratia. Iar o lume libera este, mai degraba, funciar aristocratica.” Alexandru Paleologu - Breviar pentru pastrarea clipelor

...orice comentariu este de prisos

Acolo este tara mea...

Acolo este tara mea
Si neamul meu cel romanesc,
Acolo eu sa mor as vrea
Acoloooo vreaaaau eu sa traiesc!!!

Asa m-am trezit de dimineata!
Cu aceasta strofa dintr-un cantec interpretat de Tudor Gheorghe atunci cand eram mai ...verde!
Ziua de ieri a fost una groaznica pentru mine.
Am constatat, cu stupoare (!), ca cea mai ”importanta” actiune pentru ”omu tarii” nu este, nici mai mult nici mai putin, decat...modificarea Constitutiei! Am ramas blocata, stupefiata...nu puteam sa ma misc din fata televizorului atunci cand a inceput prezentarea fastuoasa! Mi s-a parut cea mai ingrozitoare realitate. Prezent negru. Diabolicul ”modus operandi” era pus in practica grosolan si la vedere, incalcit in caltii mitocaniei. Am simtit ca toti cei 20 de milioane de romani nu suntem decat niste...PROSTI!!!
Nu puteam sa-mi revin si sa gandesc. Eram paralizata de tupeul mitocaniadei dezlantuita. Si parca nimeni nu vedea, nu intelegea, parca erau hipnotizati de acea șleahta de doctoranzii care tineau trena tiranului... O domnisoara ziarista al carui blog l-am descoperit (si recunosc am fost impresionata de tupeul ei in descrierile faptelor si legaturilor!) a prezentat la tv., rece, usor ironica, dar parca plina de normalitate, continutul proiectului. Parca era un cosmar devenit realitate. Este adevarat ca asta se cocea de ceva timp (nu stiu pe unde am citit), si evident, urma dupa cate ”a inghitit” de la Guvernarea Tariceanu (acum consider ca i se potriveste numele - cu adevarat TARICEANU in fata unui asemnea ... nu pot...nu gasesc cuvantul pe masura).
Au urmat apoi emisiuni diverse in care s-au comentat, s-a ridiculizat, analizat etc. ... degeaba...
Ce este cel mai grav lucru s-a intamplat! Aceasta intentie de modificare a Constitutiei arata ca nu are scrupule si ca toti pasii pe care ii face sunt, de fapt, reactii ale fricii... Stie foarte bine ce se intampla in cazul unui esec...Si orice animal simte pericolul iminent... pentru ca are numai instinct...
Despre Ordonanta ”Cu... mul”... nu doresc sa comentez, nici nu-mi arde, de altfel, Din considerente profesionale voi incerca, macar, sa citesc motivele pentru care a fost admisa neconstitutionalitatea. Altfel, era previzibil. Am avut, totusi, recunosc, o urma de indoiala, stiind cum se ”face” justitia...dar era prea evident, prea grosolan!
In rest economia se prabuseste, euro este ametitor... Orice calcule facute asa, ca ”om de rand”, nu te ajuta decat sa-ti acutizeze senzatia de sila, scarba, furie...
Nimeni nu intelege ca fiecare zi de intarziere in mitocanie, grosolanie, lipsa de profesionalism in viata asta ...pe sticla... ne GAURESTE buzunarele PROPRII?!
N U I N T E L E G E N I M E N I???!!!
Nu.

PS.: Pozele de ieri sunt din GERMANIA!!! Cred ca numai asa m-am putut calma, nu am putut scrie nici un cuvant, iar dimineata m-am trezit cu acest cantec obsesiv in gand:
Acolo este tara mea
Si neamul meu cel romanesc,
Acolo eu sa mor as vrea
Acoloooo vreaaau eu sa traiesc!!!

...cand iti este greu...

altceva

...e atata agitatie...

Totul e sub auspiciul puterii si a detinerii ei. Cei care o detin si-o apara cei care o doresc ataca. Sunt multi cei care se lasa luati de valul puterii, se lasa dusi acolo unde spuma devine mai alba si mai pufoasa...dar sa nu uitam ca dupa ce valul se sparge si ajunge la mal, nu mai ramane ...nimic.

Unii sunt luati de alt val, se bucura de spuma alba in care se invaluie se cred si iubiti si admirati si adulati ... apoi ...nimic

Da, iubim marea, iubim valurile...

”In definitiv, marea dorinta a omului este aceea de a pastra clipa. Eu cred ca putem eterniza clipele fecunde si inspiratoare: un ton al vocii, o privire, un gest, un zambet sau o lacrima care, prin gratia si armonia lor, creeaza o frumusete nepieritoare. Restul e zadarnic.” - Alexandru Paleologu

Inceputul sfarsitului?!

Cam curand! Si prea devreme! E un titlu prematur. Dar ar fi frumos. Nu cred insa ca se va ajunge la asa ceva! Este evident ca sunt foarte multe ”interese” la mijloc. Ciocolata (in forma de ciolan!) cred ca are un gust interesant, si atunci cand deja ai gustat o data, mai vrei. Nu te poti abtine! Este la fel de evident ca dupa aceasta scenariada, demonstratii de forta, lucrurile vor lua, spre ”binele tarii”, o aceeasi cale. Nu vor putea sa renunte la ”interesele tarii”!
Asistam acum la o demonstratie de forta a PSD-ului dar si o expunere de interese!
Demonstratia de forta a PD-ului consta in faptul ca, desi erau in cunostinta de cauza, intentie deja probata, au facut numiri in aceste functii stiind cu siguranta ca acestea nu proveneau de la partidul partener. Asta nu arata decat ca aceste functii au o importanta covarsitoare. Altfel nu cred ca ar fi riscat intratat!
Este ingrijorator sa vezi cata inversunare si patima se produce ca urmare a acestei miscari.
Poti sa intelegi cat de importante sunt aceste functii tocmai privind, detasat, lupta!
Dar ce nu inteleg de ce este atat de importanta o astfel de functie?!
Legea nu este aceeasi pentru toti?! Cei care sunt obligati sa o apere, sa o aplice nu trebuie sa isi indeplineasca sarcinile profesionale indiferent de optinea politica?! Sau nu?!
Aici intru deja intr-un domeniu care imi este foarte cunoscut, din pacate:cum se aplica legea in Romania , cum organele indrituite efectueaza cercetari respectand legea, cum ”nu” sunt supusi nici unor presiuni politice si cum ”nu” sunt influentati de nimic in activitatea lor.

Din aceasta lupta nu putem sa tragem decat o singura concluzie: cineva are interes ca legea sa se aplice ”intr-un anumit fel” controland situatia.

Cred ca de abia acum avem, de-a dreptul, sistemul ticalosit instituit.

Ruleta ruseasca

Nu voi avea indrazneala sa comentez evenimentele de poltica externa, asta din bun simt si pentru ca este un domeniu necunoscut mie.
Voi avea totusi indrazneala sa spun ce am vazut si ce am simtit!
Am vazut, mai demult un Presedinte, cu o fizionomie diferita ce cea a predecesorilor sai, inteligent, diplomat si abil. S-a dovedit in timp a fi un Presedinte de succes! In aparitile pe care eu le-am vazut aparea ca un om echilibrat, echidistant, rezervat cunoscandu-si exact pozitia si puterea pe care o detinea, si care actiona in avantajul tarii pe care o conducea. Nu stiu daca e real sau nu, dar media asta mi-a prezentat mie, cetatean.
Apoi am vazut, un Premier. Dincolo de toate speculatiile cu privire la putere si la manevrarea ei acest om si-a luat rolul, functia in serios.
Am asistat, uluita, fascinata la manifestarea unui Premier Jucator.
Un Premier care s-a manifestat in spiritul functiei si in interesul tarii.
Nu doresc sa analizez cum a facut-o in cadrul practicilor de politica externa, daca a respectata sau nu maniera diplomatica in ce priveste posibilitatea de a dialoga cu o alta tara. Eu doar constat, cu amaraciune, cum joaca un Premier Jucator. Isi joaca adversarii si partenerii cu abilitate, in limita bunului simt politic si economic! In definitiv cred ca asta inseamna politica. Sa joci!
Sa joci intradevar! In pozitia si pentru cei pe care ii reprezinti. Sa joci frumos, elegant, sarmant as putea spune, in asa fel incat sa castigi ceea ce ti-ai propus.
Am asistat, in cadrul declansarii Ruletei Rusesti ...a gazelor la cea mai frumoasa demonstratie de joc a unui Premier Jucator!
Pacat ca in aceeasi zi am avut cea mai grosolana demonstratie a ”presedintelui” jucator. Am citit intr-un comentariu pe un blog: ”...a retras codul bunelor maniere...” /
As vrea sa fie ultima reduta castigata de acest ”presedinte” jucator de pe aceste meleaguri...

...stare de urgenta... PLĂCUT NESURPRINS

Un titlu parca provenind de la...spitalul de nebuni sau de... nebunii?!
Ieri a fost o zi in care, la fiecare ora totul parca se intorcea cu susul in jos, cu totul pe dos...altfel decat normal! NORMAL?! Ce poate fi normal?! Este adevarat cuvantul normal nu arata decat o situatie relativa care se poate particulariza fiecaruia in parte. Deci?! Deci, care va sa zica pana acum am definit mai sus cum ca ar exista o stare de ...Anormalitate! Pentru cine?! Sau cine o vede la fel?! Pacat...cativa! Unii mai orali, altii mai tacuti, altii cu condei, altii incondeiaza sau alti chiar tac! Mâlc!
Cam asa se vede ziua de ieri!
O zi in care dupa comentarii despre Gaza au aparut apoi comentarii despre gaze, apoi telefon, apoi STARE DE URGENTA...apoi situatie de urgenta, apoi ordonanta pensiilor anulata, apoi modificata, apoi intarita, apoi explicata, apoi lectii de drept, apoi conventii civile, apoi drepturi de autor, apoi sânge proaspat in sistem, apoi...etaj eliberat, apoi etaj ocupat, apoi infiintat institutie, apoi emis reguli intaritoare, apoi talk-show-uri, apoi sustineri, apoi abtineri, apoi precizari, apoi retractari, apoi interventii, apoi scuze, apoi asumare de ...Vina... apoi explicatii, apoi verificare buget sustinut de stramosi, apoi surpriza...PLĂCUT...NESURPRINS!!!
Aceasta a fost ziua de ieri furnizatsa de onor buricu țării! Cine?! EEE...EXECUTIVUL!
O fii de NEBUNI... sau de NEBUNII?! ...nu executivu! Spitalu!
Asa o fi pe la casele unora normalitatea!
Atat!
Ce-i prea mult strica, sau ti se apleaca...

Anul 2009

Toti se intrec in a face previziuni, planuri, proiecte, restructurari, reduceri, reorientari...
Toti simt febril sau fierbinte inceputul de an...
Numai unii au incercat, incepand de pe la sfarsitul anului si putin pe la Sinaia, sa-si ”defineasca mecanismul”! Noroc ca aveau aproape ”Mefin Sinaia” daca le sarea vro rotița ... repede o puneau la loc...sa nu se vaza...fierbintala gandului!
Nu m-am putut abtine, imi pare rau, atunci cand l-am vazut pe Vulpoi infierbântat la iesirea de la ”definirea mecanismului” de la Sinaia... dar nu era de la buget... ci de la ...cinzeaca...
Au facut cateva ordonante emise pe picior (cred ca era a aluia micu...). Fara cap si coada...poate doar numai cu coada...
Ordonanta de micsorare a salariilor directorilor de agentii m-a facut sa rad singura. Nu pot sa-mi imaginez cum cativa oameni care se cred buricu tarii nu au fost in stare sa gandeasca un picuț mai jos, numai cu o treapta! Dar ei nu s-au coborat intratat... sa se gandeasca la faptul ca inferiorii directorilor nu puteau ramne la acelasi nivel de salarizare. Nu am nicidecum intentia sa fac haz de necazul celor incadrati la stat si au pațit acesta scadere a salariului ci ma gandesc cum ”Ala micu” a gandit castigarea unui banut la buget...
Apoi au urmat alte masuri, cele cu privire la plafonarea alocatiilor pentru mame la suma de 4000 Ron sau cea cu interzicerea cumularii unor functii in cadrul sistemului de stat cu pensia primita tot de la stat!
Ma gandesc acum le ce s-o fi gandit Guvrnul cand a emis aceste ineptii...cum o fi facut calculul castigului la buget...Oare o fi vizualizat si el ce vizualizez eu acum ??? Multe MASTERIȚE cu salarii ametițoare cu ”burta la gura” stateau la coada la maternitate!!! Pentru ca tocmai impuscau doi iepuri!!! Obtineau 85% din salariul lor ametitor si stateau si acasa! Nu am talent la desen dar parca vad o caricatura! Este mai mult decat penibil!
O alta imagine care imi vine acum in minte este cea a pensionarilor care muncesc pe campiile patriei plini de placere si de bucurie! Ca probabil ca multi dintre ei o fac din placere, nu ma indoiesc, si este foarte bine! Dar unii sunt chiar obligati sa faca acest lucru!
Gandind acum cata economie a facut la buget prin adoptarea acestor masuri departe de orice ideologie sau masura impusa de vreun program de criza, imi dau seama ca statura Aluia micu ii este pe masura!
Dar privind dintr-o alta perspectiva, simt o bucurie interna. Una mica mica dar scaparează! E acel gand la care cred ca nu prea s-au gandit! LA NOUL AN!
Mai avem un an in care putem sa mai schimbam ceva!
Poate cei care au votat in orb, fiind orbiti de stralucirea tavii de aur pe care s-au prezentat mitocania si lipsa de orice educatie si profesionalism ale Vulpoiului si a Aluia mic, vor putea sa corecteze ceea ce au gresit!
E limpede ca procentele care au iesit la numararea voturilor si sunt vanturate ca pe un steag la castigarea bataliei nu sunt puse niciodata alaturi cu numarul celor care au votat raportat la totalul oamenilor cu drept de vot.
Eu recunosc din diverse circumstante nu am votat.
Dar cu siguranta voi vota anul acesta!
Si abia astept.
Acum ca s-au intors cu totii din vacante se mai vede miscare prin bloguri. Analize si editoriale, articole haioase si serioase... toate parca intr-un glas...
Imi place si sunt fascinata de modul de exprimare, de tiltluri si nu in ultimul rand de continut ale bloggerului George Serban. A fost in aceasta perioada chiar singura Opozitie dinRomania. Iar acum nu se dezminte! Ma bucur!

Vanzoleala mare! Pe bloguri, pe strada...

Intrand in aceasta ”lume” am inceput sa citesc si alte bloguri. Nu zic ca nu am intrat si inainte, de cateva ori pe diverse bloguri ale unor persoane publice! Din curiozitate! Cel mai mult m-a impresionat blogul lui Adrian Nastase. Brusc am descoperit un altfel de om in spatele imaginii creeate de televizor! Apoi si alte persoane au facut acest pas si chiar mi s-a parut ceva interesant. Nu m-am gandit ca voi face si eu acest pas. O persoana draga mie a facut acest pas si m-am bucurat foarte mult, gandindu-ma ce bucurie trebuie sa simiti atunci cand ai ceva de spus sa poti sa o faci fara a te simti constrans. Ce bucurie trebuie sa simti atunci cand in fata unei pagini albe sa te simti relaxat cu tine insuti, si sa asterni ce gandesti. Si uite ca asa, pe negandite, uneori faci si pasi importanti pentru propria persoana. Nu am pretentia ca stiu sa scriu. Ba din contra. Si citind blogurile ator persoane imporrtante si care au ceva de spus (unii!), intr-o forma stilata, elevata, sau uneori plina de umor nu-mi prea dau mana la scris. Dar imi voi lua inima in dinti si o voi face asa cum am hotarat acum cateva zile.

Nu voi face analize sau alte afirmatii unice (!) folozofice despre viata, asa cum poate se intelege din titlul blogului. Voi scrie despre ceea ce simt, despre ceea ce vad, despre ceea ce imi doresc...

...

http://www.youtube.com/watch?v=btg8nIAQEDc

Optimism...speranta

Optimism ...speranta...sunt cele mai folosite cuvinte atunci cand cineva vrea sa te ajute cand iti este greu. Fii optimist! Sigur va fi bine! Este atat de usor sa spui aceste cuvinte! Dar este atat de greu sa poti sa le aplici cu tine insati cand iti este greu.
Da. Imi este greu. Si de cele mai multe ori nu vreau sa-mi recunosc nici mie asta. Uneori ma intreb de ce! Pentru ca, tot eu imi raspund, imi este frica de durere! Pentru ca stiu cum este si vreau sa o sterg din sufletul meu.
Intradevar, azi, dupa ce s-au terminat toate urarile siropoase si dulcegariile de Craciun si Anul nou, am redescoperit rana mea cea veche!
Am simtit cat de mic este pasul atunci cand cineva, cu voie sau fara voie, cu intentie sau nu, prin cateva cuvinte te poate rani...
Probabil ca mai am drum lung pana cand voi intelege...
Probabil ca fiecare dintre noi are in viata si momente dureroase...important este sa invatam ceva din ele.(termin eu cu fals optimism!)

O noua zi!

La multi ani! 2009



Este a doua zi din noul an! Prima, adica ieri, a fost pentru mine o zi complexa! Nu prin activitatea desfasurata (pentru ca mi-am propus sa fac cat mai putine activitati casnice!) ci prin ganduri, planuri, promisiuni...

Dimineata m-am trezit mult mai ”fresh” decat de obiciei (intr-o zi de 1 ianuarie) si impreuna cu Minu a mea am plecat la biserica. A fost prima data cand am fost la biserica in prima zi a anului. Am aflat ca in aceasta zi este o slujba foarte importanta si puternica si ca se face o singura data pe an. Si intradevar! Am simtit! Am fost impresionata ii de oamenii din jurul meu - de toate varstele - si de faptul ca se citea o altfel de traire pe chipul lor, altfel decat chipurile pe care le vezi pe strada, prin parcuri oriunde te duci. Mi-a facut placere! Apoi ziua a continuat plina de ganduri si planuri!

Te gandesti in astfel de zile, ce ai facut ce ai de facut ce ai vrut si s-a indeplinit si ce nu, ce vrei si tot asa...

Anul trecut a fost un an important pentru mine! Experientele de viata unele foarte dureroase m-au ajutat! Da! Asa m-am mirat si eu! Ceva rau si dureros te ajuta sa evoluezi!

Anul trecut am simtit, intr-o zi, ca Dumnezeu exista! Asta am simtit, si faptul ca Dumnezeu ne iubeste!

E o poveste lunga!

Poate vreodata o voi povesti!

Nu voi continua in acest fel pentru ca, in fiecare, credinta are anumite ecouri!

Tot anul trecut m-am redescoperit. Am redescoperit sinele! Am simtit ca, intradevar, sinele esti tu si inca ceva! Ceva care nu se schimba, ramane acelasi. Sinele, sufletul... poti sa-i spui cum vrei.

A fost un an in care evolutia mea spirituala a inceput. Am facut primul pas spre mine. Si cred ca si blogul este o particica din acel pas.

Cuvintele par uneori pompoase si fara continut cand exprim ce simt in astfel de momente, de aceea ma voi limita la cat mai putine cuvinte pentru astfel de realitati pe care le simt universale, infinte...

Revenind cu picioarele pe Pamant, anul trecut am urmarit evolutia politica a multor dintre ”personalitatile” care se vroiau la putere. Ca oricare cetatean am observat... Imi pare rau ca unii dintre alegatori nu inteleg ce li se arata pe un platou de aur (care de fapt nu e al lor si nu va fi nicidoata!) in camapnia electorala ... si voteaza in orb...
Nu inteleg nici cum cei care sunt obligati moral si prin natura profesiei lor sa analizeze si sa prezinte situatia asa cum este nu o fac... Nu inteleg cum institutiile statului obligate sa aplice legea orcarui cetatean indiferent de statutul social sau profesinal, nu numai ca nu aplica legile tarii ci chiar sunt partase la diverse analize si actiuni partinitoare pentru cele mai inalte functii in stat...
Dar probabil si aici este din partea mea si putina naivitate, prostie. Imi imaginez ca stindardul dreptatii trebuie purtat peste tot si ca toata lumea face la fel! Asta e!
In anii trecuti, prin natura profesiei pe care o am si pe care o iubesc, am constatat ceva care m-a durut si era aproape obsedant: toata lumea venea si ma intreba cum poate ocoli legea!!!
Nu cum s-o aplice corect! Cum sa ocoleasca timp, cozi, taxe, documente...
E cumplit!
E neplacut sa intelegi ca cei mai multi dintre romani asa sunt construiti! Sa ”ocoleasca” legal caile legale. Din punctul meu de vedere este tot furt!
Poate, incercand sa gasesc circumstante semenilor mei, este o consecinta a faptului ca avem si am avut niste politicieni amatori. Politicieni care au jucat rolul prost intr-o competitie fara concurenti... Pentru ca toti erau ocupati cu acelasi lucru...sa acumulze ”salbatic” capital. Nu-mi apartine sintagma dar mi-a placut: ”Acumularea salbatica de capital” = 1989-2008...Poate in anul acesta, cand se vor implini 20 de ani, vom intelege cu totii ca ceea ce a spus dl.Brucan, si toata natia s-a simtit ofensata, era perfect adevarat! Cu regret spun asta pentru ca la acel moment, tanara si credula, am simtit si eu acelasi lucru!
Acum ma trec fiorii numai cand ma gandesc...
Situatia parca este ciclica...
Aceasta majoritate ”creata dandu-si mana peste Tara” este cea mai jignitoare atitudine a politicienilor amatori din ultimii 19 ani!
Pot intelege ca este o perioada grea si puteam intelge chiar anumite aliante facute in Parlament pentru ca legile sa fie adoptate. Dar asta...este peste puterile mele de intelegere si acceptare.
De la inceput toata mascarade cu numirea Primului ministru cu suspans indus de ”ochii” smecheri si sireti ale Vulpoiului din ”capul satului” m-a determinat sa schimb de fiecare data televizorul pe Jetix sau pe un dvd cu filme pentru copii ca sa simt ca ma curat de scarba care ma patrunde fiecare moment ! Apoi, marsavia cea mai mare pe care numai Cristoiu a sesizat-o dupa ce Vulpoiul a relatat-o el insusi, aratand cat de ”transparent” este! A aratat intradevar cum respecta legea: cand si cum pofteste!
Tot in acelasi mod actioneaza in continuare! Nimeni nu se intreaba cum poate cineva in pozitia sa, invocand prerogative legale, sa faca ”convocari informale” ale Guvernului! Se intalnesc sambata la pulovaras, se intalnesc apoi la masa si trece pe la fiecare ...sa discute informal...sa traseze linia...sa stie mecanismul...Chiar nimeni nu intelege...nu vede ce se intampla!!!
Atat pentru azi...
Inca nu mi-am dat tot naduful...