Mahalaua, mon amour
Cine da cu pietre-n stele...
...mi-a venit si mie randul sa ma socotesc cu gandul...
...doua flori, una la poarta raiului alta in sus la gura graiului...
...deschide mormantul, gropare...
Concertul de asta seara de la Sala Palatului sustinut de Tudor Gheorghe a fost, asa cum ne-a obisnuit Maestrul, ”Lectia de cultura”. Asa ne-a educat de 40 de ani! Insusi Maestrul a recunoscut, in aplauzele publicului, asta seara.
A fost un concert greu, asa am simtit, plin cu melodii din mahalaua interbelica, perioada de aur a culturii romanesti. Maestrul a daruit un manunchi de cantece de dor si jale, de iubire si de moarte, de viata si de bucurie, multe dintre ele fiind scrise de autori necunoscuti, altele cu versuri de Anton Pann.
Exista in ”folclorul” mahalalelor primitive, nesofisticate, piese cu un continut profund filosofic. Multe cantece sunt despre moarte sau ceva dureros aflat in apropierea mortii, insa toate exprima realitatea fara falsitate, simbolismul fiind prezent in mica masura dar foarte profund, dramatismul este, in schimb, autentic si coplesitor.
Versurile extreme, de o franchețe tulburatoare au fost insotite de muzica mahalalei interbelice plina de acorduri bizantine dar si de folclorul nostru cu intonatii asemanatoare bocetului! Maestru a prezentat chiar si o Manea. O adevarata Manea.
Impresionant ce insemana muzica! Si ce poate face un Maestru cu ea!
Maestrul TUDOR GHEORGHE este un artist desavarsit care, cu har pentru muzica si arta, a reusit intr-o viata de om sa daruiasca si sa educe generatii!
Multumim, MAESTRE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu