Au trecut aproape 15 ani! Nu știu cum și de ce s-au împletit lucrurile așa, dar de aproape 15 ani nu am mai ajuns in locurile unde îmi petreceam vacanțele. Acum am ajuns! Am descoperit, cu uimire, cât de mult mi-a lipsit și cât de dor îmi era de tot! Am simțit in nări mirosul copilariei! Am simțit firul ierbii, verdele gras si plin de zumzetul a mii de greieri...la datorie! Pădurea de stejari...”pădurea mea”... in care, de fiecare data când îmi era greu ...mă afundam...măcar cu gândul...
Fiecare clipa, fiecare pas a fost ca o treaptă spre...copilăria...vacanțelor mele! Chiar daca multe nu mai sunt la fel, am regăsit liniștea și bucuria simplului ...”a fi”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu