week end

Tot restul saptamânii am urmarit, cu interes, dezbateri, talk-show uri, articole, bloguri, toate avand temele cele mai fierbinti: modificarea constitutiei si legea interceptarilor. Sentimentul pe care l-am avut a fost foarte ciudat. Mi-am adus aminte de perioada de dinainte de 1989 cand, adolescenta fiind, stiam, nu stiu de unde, probabil se imprima din atitudinea celorlati, pentru ca nu imi aduc aminte daca parintii mi-au spus vreodata explicit, ca tot ce vorbesti, despre sistem, sau despre ”conducatorul iubit” se poate ”auzi” si consecintele pot fi dure. Este ciudat acum sa constati ca ai fost crescut intr-un mediu in care minciuna si lipsa atitudinii erau considerate valori, virtuti. Am revazut ce am scris anterior si mi-am dat seama ca sunt multe reminiscente din acele perioade, care, inca ma fac sa nu nu ractionez vehement la abuzurile pe care le vad, zi de zi.
Totusi, am vazut cu placere, cum anumiti oameni din sfera politicului au avut reactii ferme, pline de argumente clare, impotriva acestor initiative si practici ale ”conducatorului iubit”, am citit cu placere bloguri unde se revarsau puncte de vedere, atitudini ferme fata de aceleasi teme. Si m-am gandit: oare tot acest consum de energie poate fi util intr-un sistem, in care atitudinea democratica se situeaza si se statuteaza numai in plan exterior, la nivel doar de imagine, iar in interior, parca ”teoria conspiratiei” lucreaza la fel de bine ca atunci, inainte de 1989?! Sincer, am sentimentul ca toate aceste atitudini nu au o finalitate ci par doar un consum inutil de energie, care, pentru unii, implicati in sistem, sau care au avut implicatii in sistem, poate fi chiar periculos. Cred ca este reactia fireasc a oricarui cetatean care a vazut si a inteles (ca si in experimentul Pavlov). Dupa ce ai o anumita conduita primesti ceva. In speta, cei care sunt incomozi primesc cate o invitatie la DNA! Poate sunt, asa cum am scris, doar reminiscentele ”educatiei civice” primita in timpul adolescentei.

In rest e weekend.
Invat. Maine am un examen. Master.
Si mai fac si pauze...si imi aduc aminte de ...Viena. Acolo am vazut picturi de Klimt, (le vazusem inainte doar in albume!), si m-am trezit azi cautandu-le pe net...
Mi-e dor de ceva care sa-mi bucure sufletul...