RENATE WEBER , europarlamentar PNL Scrisoare deschisa adresata domnului Prim-ministru, Emil Boc

Scrisoare deschisa adresata domnului Prim-ministru, Emil Boc

si domnului Catalin Predoiu, Ministru de Justitie

Domnule Prim-Ministru,
Domnule Ministru de Justitie,
In ultimele doua luni, autoritatile statului roman au afirmat, in repetate randuri, ca
adoptarea celor patru mari coduri este o maxima urgenta, pentru ca ar fi cerute si asteptate
de Comisia Europeana, ca o conditie a ridicarii mecanismului de cooperare si verificare.
Adevarul este ca aceste coduri sunt asteptate de societatea romaneasca de mai bine de 18 ani,
tocmai pentru ca ele sunt fundamentale pentru functionarea corecta a unui stat de drept si ar
fi profund nedrept fata de tara aceasta ca adoptarea lor sa fie facuta acum « pe fuga », prin
angajarea raspunderii sau prin proceduri de urgenta, indiferent de motivele invocate, de
altfel neadevarate.
Se lucreaza la aceste coduri de mai multi ani si, in ansamblu, ele reprezinta o modernizare a
legislatiei noastre, ca urmare a contributiei multor specialisti in ale dreptului. Dar, ca orice
legislatie, ele reprezinta – in acelasi timp – si vointa politica a celor care guverneaza. Din
acest punct de vedere, guvernul si-a manifestat optiunea politica pentru forma proiectelor
trimise in Parlament, desi in cuprinsul lor sunt unele aspecte care trebuie neaparat
schimbate, daca dorim ca Romania sa fie un stat al legalitatii si nu al abuzurilor de
interpretare si aplicare. Lasati macar Parlamentul Romaniei, in ciuda majoritatii de 70% pe
care o aveti, sa le dezbata asa cum trebuie – tinand cont si de observatiile venite din partea
societatii civile – si sa modifice ceea ce este absolut necesar.
Iata doar cateva observatii privind Proiectul Codului de procedura penala:
Un judecator de drepturi si libertati cu mainile legate
Desi este salutara crearea institutiei judecatorului de drepturi si libertati, cu atributii inclusiv
in ce priveste solutionarea cererilor referitoare la masuri procesuale si a tehnicilor speciale de
supraveghere, este de neinteles eliminarea acestuia tocmai in acele situatii in care, prin
masurile procesuale dispuse, s-ar aduce atingere vietii private si dreptului la un proces
echitabil.
De exemplu, in urmatoarele cazuri :
- pentru autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire (art. 146),
- livrarea supravegheata (art. 149),
- identificarea abonatului, proprietarului ori utilizatorului unui sistem de
telecomunica#ii (art. 150) si obtinerea listei convorbirilor telefonice (art. 151),
nu e prevazuta, indiferent de situatie, necesitatea obtinerii autorizarii judecatorului de drepturi
si libertati, incalcindu-se chiar prevederile art. 52 ale prezentului proiect referitor la
competentele judecatorului de drepturi si libertati.
De asemenea, Proiectul a lasat masura ridicarii silite a bunurilor si inscrisurilor la latitudinea procurorului, fara a face uz de noua institutie, cu toate ca dispozitiile din Codurile de procedura
penala ale altor state membre ale UE (de ex. sectiunea 111e din Codul de procedura penala
german) stabilesc necesitatea autorizarii prealabile a judecatorului.
www.renateweber.eu
Legalizarea indirecta a torturii
Un aspect de o gravitate fara seaman o reprezinta legalizarea indirecta a torturii prin
intermediul „probelor derivate” mentionate de controversatul art 100. Acest articol reprezinta
un exemplu clar al rezistentei Ministerului Justitiei fata de opozitia societatii civile referitor la
acest proiect de cod.
Aliniatele 2, 4 si 5 sunt un exemplu clar al ambiguitatii si incalcarii drepturilor omului, intrucat
permit utilizarea, in anumite conditii, a probelor derivate din tortura si tratamente inumane si
degradante, dar si a altor probe obtinute in mod ilegal.
Or dreptul de a nu fi supus torturii si tratamentelor inumane reprezinta o norma internationala imperativa ce nu cunoaste exceptii. Nu numai CEDO, dar si Curtea Europeana de Justitie de la Luxemburg, Comitetul Natiunilor Unite impotriva torturii, Curtile Constitutionale ale statelor membre ale UE au declarat dreptul de a nu fi supus torturii ca o norma imperativa si o obligatie absoluta a statelor de a lua toate masurile posibile de a preveni si sanctiona orice fel de incalcare a acestui drept.
Art 100 alin (4) si (5) reprezinta o incalcare inclusiv a Constitutiei Romaniei, care in art. 22 nu stabileste nici un fel de exceptie de la dreptul de a nu fi supus torturii. Cu toate acestea, in precizarea Ministerului Justitiei, din 3 martie 2009, la protestul formulat de APADOR-CH,
apare ca legala utilizarea probelor derivate din tortura, comunicatul fiind confuz, cu explicatii
contradictorii, care ba permit, ba nu permit folosirea probelor derivate din tortura si care sunt
in mod vadit neconforme cu standardele europene si internationale. In mod categoric,
alineatele (4) si (5) trebuie inlaturate.
Invocarea nulitatii absolute nu poate fi limitata
O incalcare grava a principiilor de drept este limitarea termenului de invocare a nulitatii
absolute pentru situatiile referitoare la „prezenta suspectului sau inculpatului atunci cand
participarea sa este obligatorie potrivit legii si la asistarea de catre avocat a suspectului sau
a inculpatului, precum si a celorlalte parti, atunci cand asistenta este obligatorie”.
Desi natura de ordine publica a nulitatii absolute impune posibilitatea invocarii nulitatii
absolute in orice stadiu al procesului, Proiectul stabileste totusi limite de invocare, cum ar fi
„pana la incheierea procedurii in camera preliminara, iar in cazurile in care nu se desfasoara
procedura camerei preliminare, pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante”
(art 281 alin 3). Aceasta reglementare ar putea duce la situatii similare celor deja sanctionate
de CEDO in cazuri precum Spinu c. Romaniei.
De asemenea, prevederea ar fi contrara si principiului contradictorialitatii, preeminentei
dreptului si obligatiilor pozitive pe care statul roman le are in baza CEDO de a lua toate
masurile necesare de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor ce se afla sub controlul autoritatilor publice (pentru ca situatiile sus-mentionate care atrag nulitatea absoluta privesc si persoanele arestate preventiv sau supuse altor masuri privative de libertate).
Lipsa termenelor precise permite interpretarile abuzive
O alta problema majora a actualului Proiect este lipsa unor termene precise pentru
indeplinirea anumitor obligatii de catre instante de judectata sau organe de urmarire penala,
precum si in cazul limitarii drepturilor suspectului sau inculpatului, desi jurisprudenta CEDO a subliniat in nenumarate randuri necesitatea stabilirii unor termene clare si precise in vederea asigurarii principiului securitatii juridice si protectiei contra arbitrariului1.
1 Vezi Laumont c France, Jecius c. Lituaniei, Varga contra Romaniei.
www.renateweber.eu
Astfel:
- nu este stabilit termenul cand trebuie sa i se aduca la cunostinta suspectului dreptul de a fi
asistat de un avocat;
- lipseste precizarea unui termen scurt pentru incunostiintarea avocatului asupra datei si orei
efectuarii actului de urmarire penala sau audierii efectuate de judecatorul de drepturi si
libertati;
- lipseste precizarea termenului-limita pentru efectuarea perchezitiei informatice;
- nu este precizat termenul maxim rezonabil in care procurorul poate amana motivat
efectuarea informarii sau a prezentarii suporturilor pe care sunt stocate activitatile de
supraveghere tehnica catre suspect sau inculpat.
Confidentialitatea avocat-suspect/inculpat, sub semnul intrebarii
Deficitare sunt prevederile referitoare la relatia avocat-client (suspect sau inculpat). Daca, pe
de o parte, este laudabila dispozitia prin care se apara confidentialitatea avocat-client
indiferent de gravitatea infractiunii cercetate, pe de alta parte alin (2) al art. 87, prin
ambiguitatea formularii (“cu respectarea masurilor necesare de paza si securitate”) permite o
restrangere arbitrara a principiului confidentialitatii, mai ales in sectiile de politie.
Victima ramane victima
Sunt criticabile dispozitiile referitoare la schimbarea partii vatamate din parte in procesul
penal in doar subiect procesual penal, fara insa a i se acorda in mod expres, in cadrul
articolului destinat drepturilor partii vatamate, dreptul de a exercita caile de atac privind latura penala, incalcandu-se astfel decizia 100/2004 a Curtii Constitutionale, care stabileste explicit caracterul inalienabil al acestui drept.
Cred ca este evident ca unele din articolele prezentului Proiect trebuie neaparat inlaturate,
alte dispozitii trebuie sa apara pentru garantarea drepturilor si libertatilor, iar altele ar
trebui reformulate.
O eventuala sugestie – pentru inlaturarea unor interpretari arbitrare si chiar abuzive ale
unor articole redactate ambiguu – ar fi aceea ca fiecare articol (sau macar, pentru inceput,
articolele problematice) sa fie insotit de o nota explicativa, metoda de mult aplicata in statele
cu lunga traditie democratica.
Consider ca doar expunerea de motive nu este suficienta, notele explicative trebuind sa
cuprinda comentarii pentru fiecare articol in parte, sa mentioneze domeniul de aplicare,
definitia termenilor utili, situatiile practice la care se refera, criterii clare pentru aplicarea si
interpretarea lor.

Renate Weber, PNL

Deputata in Parlamentul European

Membra a Comisiei de Libertati Civile Justitie si Afaceri Interne