Cateva zile in urma am auzit ceea ce am sa redau mai jos:
Dumnezeu ii arata unui rabin IMPARATIA SA. Incepe sa-i arate ce este jos, in iad. Acolo, intr-o camera obisnuita, era o oala mare, plina cu mancare aburinda, frumos mirositoare, in jurul careia erau oameni care erau foarte slabi, si care se imbranceau incercand sa manance din oala aceea mare cu niste linguri avand cozi foarte lungi. Era o lupta si o suferinta. Se citea pe chipul oamenilor suferinta. Rabinul pleca ochii in semn ca intelege.
Merg mai departe.
Dumnezeu ii arata rabinului RAIUL.
Ii arata o camera, asemanatoare cu cealalta, in care era aceeasi oala cu mancare aburinda, frumos mirositoare, in jurul careia erau oameni veseli, care comunicau, citindu-se pe chipul lor fericirea. Aveau in maini aceleasi linguri cu cozi foarte lungi. Uluit, rabinul ridica privirea catre Dumnezeu. Nu inteleg Doamne?!
Dumnezeu ii raspunde cu blandete: acesti oameni sunt fericiti pentru ca au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt!
Cred ca orice comentariu este de prisos cu toate ca, dupa ce am auzit-o m-am gandit indelung.
Asa cum sunt si in Evanghelie, pildele sunt foarte simple si sugestive.
Cred ca intreaga viata a omului trebuie sa fie simpla si plina de iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu